A existat şi există o multitudine de explicaţii pentru migrene. Încă nu există nicio teorie globală care să clarifice în mod satisfăcător diversitatea enormă şi varietatea simptomelor. Anumite aspecte ale bolii sunt înţelese, dar până în prezent lipsesc legăturile dintre factorii declanşatori şi urmările unei crize de migrenă.
Între timp, este cunoscut faptul că în cazul migrenelor nu este vorba doar despre o afecţiune a vaselor de sânge. Modificările serotoninei, un transmiţător din creier şi intestin, sunt punctul de plecare pentru acţiunea triptanilor. Cu toate acestea, o treime din pacienţi nu reacţionează la aceste medicamente. O altă explicaţie reiese din faptul că în timpul migrenei se produce o reacţie inflamatorie, care se măsoară în sânge.
Există indicii care sugerează o legătură între migrenă şi epilepsie. În multe cazuri se face referire la factori genetici ai bolii, fapt care însă nu s-a dovedit. Localizarea unei anumite gene nu reprezintă o explicaţie în sine şi nu ajută la tratament.
În principiu se consideră: deşi există criterii comune, migrenele diferă la fiecare pacient. Chiar şi factorii declanşatori ai crizelor de migrenă diferă de la pacient la pacient şi deseori apar sub formă combinată. Astfel, un jurnal al durerilor de cap ar putea ajuta în identificarea legăturilor dintre anumiţi factori declanşatori.
Astfel există, de exemplu, multe persoane care suferă de migrenă, care în mod normal tolerează cantităţi mici de alcool, dar în cazul cărora şampania declanşează o criză de migrenă. Există paciente a căror evoluţie a migrenelor depinde de hormoni, însă în cazul altora acest lucru nu se aplică. În unele cazuri migrena se accentuează imediat după sarcină, în altele migrena încetează în timpul sarcinii.
Anumite alimente sunt considerate factori declanşatori, însă acest lucru nu poate fi generalizat pentru toţi pacienţii cu migrenă. La alţi pacienţi o simplă schimbare a stilului de viaţă, de exemplu, prea puţin sau prea mult somn, poate reprezenta factorul declanşator. Cu siguranţă stresul poate declanşa migrena, însă acest factor este greu de identificat în rutina zilnică şi mult mai greu de strunit. Gama este infinită.
Datele din chestionarul nostru servesc printre altele la identificarea factorilor declanşatori personali.
De câţiva ani sunt cunoscute aşa numitele zone declanşatoare din cap şi gât, care pot avea o semnificaţie hotărâtoare în declanşarea migrenei. Pacienţii cu migrene pot localiza majoritatea punctelor de maximă durere în zona frunţii, tâmplelor sau gâtului.
Majoritatea persoanelor care suferă de migrene poate întârzia simptomele, din faza incipientă a crizei, prin presiune sau masaj în zona rădăcinii nasului sau a sprâncenelor, dar nu le poate împiedica. În această zonă sprânceana susţine o terminaţie a nervului trigemen cu ajutorul unui muşchi. Muşchiul se numeşte corrugator şi cauzează formarea ridurilor dintre sprâncene. Tensionarea muşchiului, face presiune pe nerv şi îl inflamează.
Rolul nervului trigemen în apariţia migrenei este discutat de mai bine de 30 de ani. Principala funcţie a nervului este de a transmite informaţii despre senzaţii, de exemplu prin atingere, către creier. Între timp este de notorietate faptul că această transmitere a nervului către sistemul nervos central, adică la creier, are o deosebită importanţă pentru senzaţia de durere. Deoarece acelaşi nerv transmite şi informaţii prin membranele cerebrale, o funcţionare defectuoasă în prelucrarea acestor semnale reprezintă o posibilă cauză a migrenei.